☻Nopti cu Luna Plina ☺


NOTA:Plansele cu tematica alchimica vor reveni in publicare dupa Samhain 31/01-11-2010 respectand astfel traditia povestilor si a poeziei in prag de sarbatoare (sabbath)

Se obisnuieste in toate credintele ca in prag de Sarbatori ,lumea sa se intalneasca si sa spuna povesti sau intamplari.

Mult anterior lui 2010 (6011) in acest atelier pe langa plansa cu tematica esoterica sa existe plansa poveste cu tematica esoterica insa nu ca studiu ci doar ca fapt divers, observat in viata.

Traim momente speciale in viata noastra , momente pe care uneori nu le putem explica sau nu au explicatii; acele momente de confuz, de ireal.

Nu putem fi ignoranti si nici aroganti sa spunem: acestea

nu exista sau acestea sunt un fapt de ignorat ; nimic nu este intamplator si totul are o explicatie , dar pana la descperirea ei ramane un mare mister.

Luna plina 22-10-2010 100%

NOPTI CU LUNA PLINA

(AZI 22-10-2010 Full Moon 100%

Blood in Moon / luna premergatoare: Samhain; Toti sfintii,Halloween)

 


prin corespondenta din USA Olmsted Falls, Ohio  Mrs. VICTORIA ZEN/…/

<<Tu, Dan, ai spus ca-ti place sa privesti Luna in timpul Iernii.

Mie, in schimb, imi place, pana la fascinatie, sa privesc Luna la sfarsit de Toamna, in Noiembrie, cand este Luna Plina.

Si-acum asculta: era-ntr-o noapte de Noiembrie cu Luna plina…cerul era senin-sticla…stelele marunte umpleau cerul si clipeau complice; doar luna strlucea puternic cu o lumina ce-mi aducea parca-o raceala-n suflet. Crengile pomilor dezbracati de frunze, pareau niste brate descarnate ridicate spre cer intr-o rugaciune muta. Totul mi se parea straniu.

Lumina Lunii era atat de puternica, incat pe pamant se vedeau umbrele pomilor…aerul era uscat si rece. Nu-mi era somn, asa ca m-am hotarat sa citesc o carte, una pe care mi-o imprumutase cineva: se numea „Viata inainte de viata”, era in l. franceza si se studia la o facultate de parapsihologie din Canada.

Era trecut de miezul noptii, iar eu puternic cufundata in lectura care ma captivase, fara sa-mi mai pese da curgerea timpului. Subiectul era interesant: diversi „subiecti” in stare de hipnoza, povesteau despre vieti anterioare acesteia in care se aflau.

Patul in care stateam si citeam era langa fereastra, dar, ca sa ma protejez de razele Lunii, trasesem si draperia.

Cred ca era 2 noaptea cand am auzit trei batai in geam. Eram prea aproape, ca sa mi se para doar; cu toate acestea, m-am oprit din citit si-am asteptat. Dupa nici cinci minute, aceleasi trei batai s-au repetat…….

….M-am repezit la fereastra, cu gandul sa trag draperia; dar un soi de teama ciudata m-a oprit sa fac gestul asta. Am ridicat un colt de draperie si am privit de jos in sus, pe fereastra afara.

In dreptul ferestrei. asa cum m-as fi asteptat sa fie, nu era nimeni.

Atunci am prins curaj.

Copiii, cele trei fiice: Cornelia, Monica, si Greta , dormeau in alte doua dormitoare. Sotul meu nu era       acasa, nu stiam cand o sa se-ntoarca, si, pentru ca mai avea obiceiul sa-si uite cheia de la intrare acasa, m-am gandit ca poate este el…ca si-a uitat cheia…ca a venit la fereastra si a batut si, crezand ca am auzit, s-a dus in fata usii, afara, asteptans sa-i deschid.

Mi-am luat un halat peste camasa de noapte si m-am dus la intrare sa deschid. Ca sa ajund la intrare trebuia sa trec printr-un holisor, apoi sa traversez sufrageria, care nu avea nici o fereastra, avand lumina indirecta printr-un gasvant, un perete de usi cu ferestre, care se pliau ca o armonica daca voiai, spoi holul de la intrare care era mai mult ‘geam”, dar jivrat, neclar.

La intrare: doua usi metalice mari si grele, dar jumatate tot geam, din care numai una se deschidea, cealalta fiind fixata. Am descuiat usa si am deschis-o; in cadrul usii nu era nimeni. Atunci mi-a venit ideea ca sotul meu, plictisindu-se destul  de asteptat, s-a dus sa mai bata o data.

Am iesit afara pe mica terasa din fata usii, semicirculara si incadrata de un zidulet cu forme ca de metereze, am facut cativa pasi. De acolo de unde eram nu puteam vedea fereastra dormitorului meu; trebuia sa ies de pe terasa, sa mai fac vre-o 10 pasi drept in fata, apoi sa cotesc la stanga; si asa am facut.

Afara era o lumina stranie dar destul de puternica: daca as fi scapat pe jos un ac de cusut, l-as fi gasit fara probleme, asa era de lumina, mai ales ca la acea vrema aveam o vedere perfecta.

Umbrele pomilor erau conturate perfect pe pamant, dar deformat, fiind alungite. Am pornit in cercetarea mea, facand cei 10 pasi, am facut stanga si-am privit inainte…tot nimic.

Era o liniste de mormant si nu se simtea nici o suflare de vant. Totul era impietrit intr-o viziune fantastica. Mi s-a facut teama, dar mi-am facut singura curaj; trebuia sa ajung inapoi in casa.

Nici nu mi-am dat seama daca este frig (trebuie ca era frig, din moment ce dimineata cand m-am trezit era bruma).

Un singur lucru stiam: sa nu privesc inapoi; altfel mi s-ar fi facut si mai frica.Stiam de aceasta superstitie si am aplicat-o de multe ori si-a mers. Nu m-am intrebat niciodata „de ce?”, dar a mers.

Am intrat in casa si am incuiat usa, zicandu-mi, la adresa sotului meu:”de-acum poti chiar sa fi uitat cu adevarat cheia, ca eu nu ami vin sa deschid!” .

Ma linistisem de-a binelea, fara sa ma mai gandesc si fara sa-mi pun vre-un fel de intrebare. Asa ca m-am dus sa-mi continui lectura, de-acolo de unde ramasesem.

M-am asezat in pat si am inceput din nou sa citesc. Sa fi trecut cam un sfert de ora, cand, din nou am auzit, clar, trei batai in geam. De asta data am inghetat.

Am aruncat cartea in pat si am iesit din dormitorul meu. M-am dus si m-am uitat la copii: dormeau linistiti.

Am iesit repede de teama ca nelinistea mea sa nu ramana acolo sa le tulbure somnul. M-am dus in sufragerie si m-am intins pe canapea, lasand lumina aprinsa , asa cum o lasasem si in dormitorul meu.

Nu stiu cand am adormit, nu imi mai amintesc nimic.

Cand m-am trezit, fiind o zi senina, soarele rasarise demult.

In suflet insa, ramasesem cu acea neliniste, pe care parca o mai simt si acum si pe care am numit-o „nelinistea mea din noaptea de Noiembrie cu Luna plina”.

V.Z. Ohaio USA

2010-10-22

About FIVEBLUEAPPLES

"Poti face tot ce doresti insa nimanui rau" Aleister Crowley FIVEBLUEAPPLES este un spatiu in care studiem si comentam simbolul esoteric , principiile alchimice a celor 5 mistere si autocunoasterea Sinelui. Bazat pe teorii Jungiene incercam sa refacem dand sens explicativ drumului in Legenda Personala urmand simbolulrile Arcanelor Majore ale Tarotului in sens filosofic desigur. FIVEBLUEAPPLES nu este si nu va fi o organizatie sau religie ; este un spatiu care reuneste persoane cu dorinta cunoasterii , cu puterea personalitatii si cu frumusetea interioara indiferent de crez religios ,sex sau nationalitate. Militam pentru armonie, pentru umanism si liberalism si punem egal fara nici cea mai mica diferenta intre femeie si barbat. Consideram ca sec. XXI este secolul reanvierii spiritualitatii si inceputul unei noi ere a marilor Revelatii. Mottoul nostru este: "Faci tot ce doresti dar nimanui rau!" Adm blog . USA : Gabriel Fischer Adm blog Canada: Nina Russell Adm account Australia : Dan Izvernariu